Numirea procurorilor la marile parchete

Dl. Ponta ca Ministru al Justitiei nu a colaborator cu PNL atunci când a numit direct acei procurori la conducerea marilor parchete. Printre acestia a aparut si numele Laurei Kovesi (LK). Multă lume se întreabă cum a fost posibil asa ceva. Iar dl. Dragnea incearca sa ne lamureasca, spunand ca asa şi trebuia, pt. ca aceste numiri nu sunt politice.

PSD şi PNL aveau in comun la acel moment o alianţă de guvernare, o istorie recentă de lupta cu Băsescu şi regimul sau şi un discurs anticoruptie hotărât. Trageau împreună şi la caruta depolitizarii Justitiei romanesti. Şi in acest context totusi dl Ponta a numit-o pe LK la DNA fără sa colaboreze cu aliaţi din PNL. Pentru ca numirea ei şi a celorlalti nu e una politica, susţine dl. Dragnea.

Sa o luam pe rand. Ce variante de colaborare existau ? Si cat de (putin) politica este chestiunea desemnarii? Un procuror anume, numit pe o functie anume, reprezinta o componenta importanta in intregul proces, dar nu e procesul insusi. Pana la numele efectiv desemnat sunt multe alte puncte de decizie, care puteau fi lucrate si agreate impreuna de dl. Ponta cu aliatii sai. Sau, chiar si mai general, cu toti cei pe care ii respecta.

• In primul rând, procedura asumata in sine. Numiri directe vs. concurs deschis.  Despre incarcatura politica a acestei alegeri procedurale nu incape urma de indoiala, multe energii politice fiind consumate de catre fiecare tabara anterior, ba chiar si de unele institutii ale Statului, inca din timpul preluarii mandatului de ministru de catre Mona Pivniceru.
• Concursul direct poate avea si el variante: castigator conform procedurii, si Ministul Justitiei ia rezultatul ca atare. Sau, in cealalta varianta, se obtine o lista scurta (2-3 persoane) pentru fiecare post, iar Ministrul Justitiei alege o singura persoana - deci isi asuma - cum s-a intamplat si la ultimile propuneri ale fostului ministru Monei Pivniceru. E aceasta noua optiune, una politica? Este.
• Consultarile/ negocierile cu celelalte parti implicate legal in numire (CSM, Presedintie). Optiunea de a se face sau nu este, la fel, una politica. Ambele optiuni au beneficii si dezavantaje, iar conditionalitati legale stricte nu avem in materie. Care este mai buna, atata vreme cat nu avem formule precise de evaluare? Raspunsul este desigur unul politic.

Toate aceste aspecte arata cat de multe chestiuni politice sunt inerent implicate in numirea procurorilor de la marile parchete. Conform argumentului <<colaboram doar daca este vorba despre politica>> ar fi fost suficient spatiu de colaborare politica intre aliati. Fara nume, fara proceduri cu dedicatie, doar decizii politice.  Domnul Dragnea nu le ia in seama, dupa cum reiese din interviul aparut ieri. 

In afara acestor variante de colaborare, mai este si chestiunea numirilor propriu-zise. Unde se ajunge prea abrupt si prea adesea in mai toate interventiile publice: cutare este potrivit, cutare este nepotrivit. De-a lungul anilor PSD si PNL - USL fara exceptie - au fost in razboi total cu Basescu si cu sistemul patronat de catre dumnealui. Multi au crezut astfel. Loviturile primite de USL si de noi toti - nenumarate. Parchetul a arestat listele electorale de la Referendumul de demitere al Presedintelui, DNA a anchetat selectiv si a ascultat pe toate lumea, a oferit pe surse stenograme, unele cu detalii din viata privata a celor care nu cadeau la pace cu sistemul sau indrazneau sa il provoace. La Referendum au crescut nejustificat si intr-o masura fara precedent cererile de mandate de ascultare. LK si Daniel Morar (DM) au fost si in fapt dar si explicit identificati de catre USL drept figuri importante ale sistemului basist, ale clicii sale. Nu a existat pana la momentul ultimelor alegeri parlamentare o singura declaratie pozitiva a USL la adresa LK. Ea a fost tot timpul asimilata dusmanului politic. Si chiar daca prin reformulare "dusmanul" devine "adversar", el ramane la fel de politic ca si inainte. Po-li-tic.

Sa admitem totusi ca numirea efectiva a magistratului X -X oarecare - chiar si la limita, nu este una in mod necesar politica.  Atunci cand insa il numim in inalta demnitate pe Boc - magistrat roman cunoscut -, pe Udrea - jurist de renume - , pe Zegrean sau Aspazia, pe Morar sau pe Kovesi, lucrurile stau cu totul altfel: politic la patrat Mai mult. Numirea doamnei Kovesi in functia de Procuror Sef al DNA, facuta de catre orice guvern - fie el Boc, fie el MRU, fie el Ponta I - ar fi fost considerata una politica. A fost politica chiar si numirea initiala, cea facuta de Monica Macovei, pe vremea cand alianta DA ne cerea sa ne luptam cu totii anti-coruptie, necrutator. Si atunci? Nu este desemnarea Laurei Kovesi una politica pentru guvernul Ponta II? Ba da. Ea este cu mult mai politica cu cat este o decizie vitala pentru alianta de guvernare. Si cum altfel se iau deciziile politice de catre USL, decat prin colaborare cu aliatii. Domnul Dragnea insa aceste lucruri nu le-a observat.

Nu le-a observat nici seful sau de partid si nici alti cativa colegi de-ai lor. Ceata de pe ochii lor este cu atat mai neasteptata si ingrijoratoare cu cat decizia de a o propunepe LK in fuctia de sef DNA seamana izbitor de mult cu o capitulare, cu un pact cu dusmanul, cu un sfarsit al luptei. Iar lupta la al carei sfarsit pare ca s-a ajuns, era chiar scopul declarat al USL. Ca este rezultatul avantajos sau nu, ca intentiile sunt bune, ca s-a facut cu demnitate, astea sunt o alta discutie, foarte politica si ea. Insa aliatii in astfel de chestiuni se consulta. Nu o fac in putine cazuri si istoria le consemneaza ca atare. Nu o fac atunci cand rup aliantele. Nu o fac cand intorc armele. 

Si totusi. Si totusi Ministrul Justitiei s-a consultat, a colaborat in chestiunea numirilor recente cu cineva. Si nu cu unul, ci cu foarte multi.

• A colaborat cu dl Dragnea. Dovada e chiar declaratia sa, care vorbeste la plural ca "nu ne-am consultat", adica noi, adica si dumnealui.In calitate de ce, de vice-premier sau de coleg de partid a fost consultat dl Dragnea? Daca functia de vicepremier are a face cu numirea procurorilor cel mult cat are cea de parlamentar, cu cea de sef a Senatului, cea de coleg de partid ne duce iar de unde am plecat, la politica adica.
• A colaborat cu "partenerii europeni" ai Romaniei domnul Ponta. Povestea lor si a influentei acestora, a relatiei cu dl Baroso, a pactului de coabitare cu acesta (ca sa fim ironici), a atitudinii USL si a liderilor referitoare la interventiile  trecute  ale partenerilor europeni in politica interna a Romaniei, e o poveste lunga si complicata. Si mai este intr-un fel povestea implicarii europene: atat de politica. Sa te consulti cu partenerii europeni este admis, cu partenerii romani insa nu - argumentatie subtire, de pastrat aparentele.
• A colaborat cu CSM. CSM este o veriga importanta pe fluxul numirilor, are un rol legal determinant. Nu si l-a exercitat inca, o va face insa in curand: va da aviz consultativ. Deci va urma, iar consultarea lor de catre ministrul Justitiei inainte de desemnare este optionala. Ministrul Justitiei decide daca o face sau nu. E o decizie evident politica, chiar daca vizeaza numai si numai succesul final al desemnarii sau interesul national.
• A colaborat cu Presedintele. Ca si in cazul colaborarii cu CSM anterior desemnarii, decizia de a colabora cu Presedintele si a te consulta cu acesta este una politica. Nu este o cerinta legala, nu este obligatorie. Predecesoarea titulara a aceluiasi portofoliu ministerial nu a facut-o, nu si-a validat nici macar procedura  cu Presedintele, ce sa mai vorbim de numele desemnate. Nu s-a auzit amenintator clinchetul amenintator de catuse la adresa doamnei Pivniceru, cum ca nu ar fi indeplinit vreo lege, stim ca domnul Presedinte ar fi vegheat la respectarea legii fara sa ezite daca avea cel mai mic pretext. Consultarea cu Presedintele nu este obligatorie, iar optiunea de a NU o face NU exclude interesul national si nici buna intentie. Doamna Pivniceru a ales sa nu o faca. Dumneaei era ministru sustinut de PNL, era privita unanim ca bun profesionist, magistrat de cariera, care s-a tinut pe cat posibil departe de politic in deciziile sale.Cu toate astea optiunea ei a fost una politica. Dl Ponta, spre deosebire de dna Pivniceru s-a consultat cu Presedintele, a negociat cu el. Foarte politic.

Si-atunci, ce ramane din argumentul numirilor nepolitice, ca motiv al lipsei de colaborare intre aliati. Si cat de indreptatiti am fi sa clamam tradarea? 

Acum doua saptamani, la momentul preluarii interimatului Ministerului Justitiei, dl Ponta a folosit episodul cand Pilat din Pont s-a spalat pe maini, ca metafora a lipsei de implicare/ actiune in chestiunea numirii sefilor de mari parchete. A fost o comparatie nereusita, nu avea nimic de a face Pilat cu dl Ponta, decat asemanarea de nume Ponta - Pont. Contextul ales a fost insa bun. Caci nu pericolul identificarii cu Pilat il pandeste pe dl Ponta, ci cu un alt personaj, din acelasi episod biblic.